Este SAU a fost

Vi s-a intamplat sa va indragostiti de frumusetea unui om urat sau de uratenia unui om frumos? Ati trecut vreodata prin mirajul inexistentei dintre voi si ei? Stiti, toate par aparent nesimnificative...insa prin frumusete se pot intelege multe, iar prin uratenie si mai multe!
M-am obisnuit sa traiesc in cochilia mea de cristal, sa visez la perfectiune, sa ma prefac increzatoare in oameni, sa cred in puterea de a spera la o schimbare radicala de atitudine. Ma simt sau ma simteam protejata acolo,este sau era chiar bine...dar cat o sa mai stau sau cat am stat? Cat o sa mai zac in propria-mi indiferenta, cat timp voi mai accepta sa ma inec cu amintiri si vise pe care am ajuns sa nu le mai suport...cat?Oare nu e timpul sa fac ceva ca ele sa devina realitate?Nu ma stiam asa slaba de inger...totul sau nimic!Oare am trait intr-o nesimtire extraterestra, cautand prin vorbe goale si priviri seci-reci culori de curcubeu, aripi de inger care sa ma scoata din craterul copilariei prostesti in care ma aflu sau ma aflam? Oare nu m-am saturat sa-mi scot putin cate putin antenele si sa iau pulsul lumii la fel ca stetoscopul unui medic care cauta pulsatii ce inseamna VIATA. De ce sa traiesc prin vietile celorlalti cand am si eu viata mea? Viata mea care e noua, e boboaca in societate, e naiva, e babaloaica si e frumoasa...tace si nu indrazneste sa tipe ,,SUNT AICI! VREAU SA FIU TRAITA!"
Sunt sau am fost ca o portocala, am prefereat sa-i vitaminizez pe ceilalti. Sunt sau am fost dura, cand vedeam ceva ce nu-mi convenea nu ezitam sa-i sanctionez pe ''infractori" stropindu-i cu sucul meu critic si acid...in ochi.
Sunt sau am fost un suflet vorbitor...taceam si vorbeam deseori cu mine in oglinda. Cand cunosteam pe cineva preferam sa-mi tin privirea coborata de frica (putea fi mai bun decat mine), de rusine (ca un BOOM al emotiei tot sangele venea in obrajii mei...nu voiam ca lumea sa-mi zica ROSIOARA), de copila ce eram (eu sunt mica, mica tare...cine ar vrea sa schimbe doua fraze cu mine?). Serios!? Ce copil prostanac!
Ce ziceti, este timpul sa ma trezesc? Credeti ca am dormit destul? Daca ma trezesc acum nu o sa fiu considerata ca un copil nascut prematur, ca o anomalie a naturii?
Bine, bine...o sa incerc sa ies! Am scos o antena...ce lumina puternica, inseamna ca ma iubeste Dumnezeu daca ma invaluie in sclipire! Si cealalta antena e la suprafata! Ochisorii se bucura...dar ce se intampla in spatele meu? Unde mi-e protectia,s-a spart? DAAAAA! E sparta! Nu mai am cochilie, nu mai am "casa", dar ce mai am? Acum am VIATA in mainile mele! Si incepe...asta sunt eu trebuie sa explodez si sa patez tot ce ma inconjoara cu pesimism:
Nu pot!- Fricoaso! Ai incercat macar?
Nu vreau!- Copil ciudat ce esti! Du-te si dormi iarasi! Hai, rupe-ti tineretea, scuip-o si arunc-o in cosul de gunoi al oamenilor incapabili sa fie multumiti cu ce au!
Nu mai rezist!- Crezi ca e usor sa traiesti? Sterge-te la gura de firimiturile gandurilor negre, trage aer in piept si mergi mai departe! Doar asa vei reusi sa pui in rama imaginea rupta si batatorita de greutati a timpului trecut! Acea imagine te va hrani cu multumire!
Nimeni nu ma iubeste! - Zau!? Crede-ma, persoanele care "te plictisesc" cu atentia lor, care te suna sa-ti auda vocea  nu sa te enerveze cu laude,fite si idei pe care deja le stii pe de rost -persoane pe care le-ai injura,dar nu te lasa constiinta- , sa te intrebe daca ai mancat si tu ceva azi, daca ai avut timp sa-ti vezi zambetul in oglinda trecatoare a vietii, care au nevoie de sfatul tau apoi iti multumesc din suflet, care incearca sa te traga de maneca cand ai nevoie de echilibru...ele...ele chiar  te iubesc. Sunt putine, dar merita...te merita pe tine sa le aduci la randul tau bucurii!
Nu merit!- Esti un copil prost! Esti speciala, esti printesa tatalui tau, inima mamei tale si fiica lui Dumnezeu! Aceste 3 fiinte iti calauzesc viata si fac din NIMICUL care ai fost candva TOT. Tu meriti TOT!
Fugi si joaca-te cu tine, cu amintirile tale si nu uita ca toate se intampla cu un rost! Nimic nu e intamplator!