Deseori refuzam sa ne credem invincibili.Deseori intentionam sa ne negam identitatea. Deseori tindem sa aspiram la absolut fara a face nimic pentru a-l putea obtine. Deseori ne certam cu sinele crezand ca asa se va produce schimbarea. Deseori dansam in ploaia de sfaturi fara a ne sinchisi sa ne udam nici macar putin.Deseori privim in vag si in acele momente pe langa noi trece trenul succesului. Deseori echivalam un zambet inocent cu o injuratura. Deseori raspundem unui sentiment pur cu indiferenta. Deseori ne gandim ca daca am da timpul inapoi,ziua de maine nu va avea regretele zilei de azi. Deseori ne gandim ca daca nu ne-am fi nascut lumea ar fi fost mai simpla fara ideile noastre complicate. Deseori ne scufundam in noi, ne inecam in sangele care nu se mai cuaguleaza pentru ca am uitat sa iubim, ne lasam spanzurati de sforile trase de inima care nu asculta deloc sfaturile creierului, ne lasam zdrobiti de creier pentru ca refuza sa fie macar o data subiectiv. Facem multe greseli, facem greseli aparent inofensive care sunt ignorate si vazute ca realitati...dar de ce? De ce ne jucam cu fericirea? Nu mai sunt alte jucarii la magazinul vietii?
Tot ce este nou are o radacina in vechi...tot ce este vechi a fost candva nou...nimic nu e intamplator si viata nu e altceva decat o calatorie continua intre ROLUL OMULUI pe care l-ai jucat ieri si personajul piesei de maine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu