Dezamăgirea este cel mai moralizator sentiment; nu este întodeauna un lucru rău sa fii dezamăgit,uneori este chiar o condiție a fericirii sau o necesitate a maturizării. Oamenii puternici cunosc de foarte multe ori dezamăgirea, fie ea sentimentală, profesională, voită sau întâmplătoare. Într-o lume a dezamăgirilor si a corpurilor care au bani în loc de suflete, case în loc de sentimente, mașini în loc de ochi, buze acrite de răutate în schimbul celor îndulcite de iubire...prefer să fiu un om puternic sau ”un om al dezamăgirilor” pentru că fericirea mea este mai apoape decât aș putea crede; Prefer să îmi pun sufletul pe tavă și să dau tot ce am mai bun din mine celor cu care interacționez,chiar dacă mâine voi cunoaște iarăși dezamăgirea. Eu voi pierde doar timp, ceilalți mă vor pierde pe mine si eu...”eu nu sunt restul,restul nu e eu”. Voi rămâne cu amintiri și lecții de viață de fiecare dată și poate într-un sfârsit o să îmi dau seama că nimic nu e ceea ce pare: că prietenii nu sunt prieteni până la capăt, că iubirile se consumă, că succesul te schimbă, că binele se uita cel mai repede, că ”interesul poartă fesul”,că viața te răsplătește si pentru bine și pentru RĂU, că există o lege nescrisă care spune că oamenii care împart sentimente ”trebuie sa aibă aceeasi orientare profesională”, o să încerc să îmi explic de ce daca nu esti student la medicina esti vazut ca avand un ”handicap” sau de ce un eșec te definește ca om...
O să fiu puternic,nu laș
Dar totuși,uneori suntem prea lași ca să facem ceea ce știm că e bine,la fel cum alteori suntem prea lași ca să nu facem ceea ce știm că e rău.
Tot semn de lașitate -o lașitate masochistă însă- este să zaci într-o mlaștină cu otravă dulce,dulce...să te minți că îți place, că ți-e bine, că o iubești și că nu o să sfârșești suferind. Dar odata ce petreci mult timp acolo,mlaștina se va transforma într-un nisip mișcător din care îti va fi aproape imposibil să iesi...vei ieși poate,vei găsi PUTEREA să ieși, dar vei fi incomplet; bucăți din tine vor rămâne în ”mlaștina pe care ai iubit-o” sau încă o iubești...
Ești puternic,nu laș
Însă si puternicii obosesc uneori
...si eu am obosit...
Nu mai găsesc motivația să lupt cu morile de vânt, să mă chinui să explic lucruri care nu vor să fie înțelese, să cerșesc atenție, să simt ”gol”, să mă simt cenușă unde înainte eram flacară, să aștept timp și să primesc doar ”ocupat”, să aud vorbe care contrazic fapte; nu are sens sa ma mint frumos asa ca îmi iau geanta cu amintiri,gânduri,sentimente si ”morala” ,plec înapoi în lumea mea si tac. Cu riscul de a fi catalogata rea si ignoranta,aleg sa tac pentru ca tăcerea temperează punctele culminante și mângâie sufletele.
Sunt puternică,nu lașă!
Am fost rea și când eram bună...deci nu ar trebui să fie o problema.😆
Nu sunt rea, sunt REAlistă și dacă aleg sa ”cicălesc” nu o fac din răutate ci pentru că îmi pasă si sper la mai bine...
Și pană la urmă în dragoste și în război totul e permis...chiar și aparenta răutate 😏
Aș vrea să se mai vadă oameni așa răi ca mine,dar ”eu nu sunt restul,restul nu e eu”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu