Un 8 martie fericit pentru fiintele care reprezinta un ∞ de iubire

Oamenii si ingerii sunt doua instante diferite,fac parte din lumi diferite si au structuri temperamentale diferite. Insa exista cativa ingeri pe acest pamant care pot fi numiti simplu: MAME . E dificil sa numeri in cateva monezi de cuvinte toata comoara cu care te-a inzestrat fiinta care ti-a dat nastere, fiinta care si atunci cand simtea ca ii cade cerul in cap reusea sa-ti zambeasca in coltul gurii, fiinta fata de care nu ai avut nicioadata retineri sau daca ai avut, era de ajuns sa privesti in ochii ei si simteai cum brusc valul de frica se ridica, eroina vietii tale care a crezut si crede in puterile tale,care nu vede in tine o pietricica pe fundul marii, ci un coral de o frumusete izbitoare, care nu-ti taie aripile cand ti-e lumea mai draga ci le sudeaza cu iubire si incurajari. Sunt multe lucruri pe care o mama le poate face:  mama e un prieten bun,  mama e un confident tainic, mama e cel mai priceput medic, mama e un bun sfatuitor,mama e MAMA.
Nu stiu daca sunt singura care reactioneaza asa, daca face parte doar din structura "temperamentului meu dificil",dar cand vine vorba de exteriorizarea sentimentelor, eu ma consider "cel mai rau copil". Niciodata,nu am spus nimanui ca il/o iubesc , nici macar mamei care merita si are nevoie atat de mult sa auda asta de la mine. Nu e din cauza faptului ca nu simt -SIMT ASTA DIN TOT CE INSEMN EU CA OM- sau din cauza ca nu vreau sa spun asta,am incercat, am vrut, dar cred ca nu am ajuns inca sus pe pedestal, acolo unde sa am dreptul sa-mi atribui aceste doua cuvinte mult prea grele pentru constiinta cuiva. Prefer sa arat decat sa spun,la asta ma descurc mai bine,cred.
Ii sunt recunoscatoare mamei pe vecie, pentru ce sunt eu azi,pentu ce voi ajunge maine. Tot ce fac, fac pentru ea, sa-i demonstrez ca daca vreodata i-am dat motive sa regrete ca numele ei apare pe certificatul meu de nastere o sa-i dau si mai multe motive sa-i creasca inima cand va auzi ca numele meu va fi asociat cu cele mai mari reusite pe care le poate avea un medic.
Temperamentul meu usor arogant, poate a tratat lucrurile serioase pe care mi le spunea ca pe simple fire de praf in ochi. Dar nu e asa,mereu am fost constienta de cata iubire si sacrificiu se investeste in mine. De atunci de cand eram un plod micut cu niste ochelari "ca fundul unui borcan", imbrobodit cu o basma ca nu cumva sa-i dau jos,mama a fost alaturi de mine si a luptat cu mine, ca eu azi sa vad adevaratele cristale care ma inconjoara.
Au fost si sunt multe momentele din care ies, folosind-o pe mama ca umar pe care sa-mi las lacrimile sa curga fara sa ma rusinez, ca ureche care asculta si nu reproduce cuvintele mele altor urechi straine sau ca mana pe care sa o strang cand simt ca durerea deja traieste prin mine si eu prin ea.
Multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat-o pe mama asa cum este ea (cateodata,jur ca ma enerveaza la culme,dar ii dau dreptate nimeni nu ar suporta sa traiasca mai mult de o luna cu o "ciudata" ca mine. In ciuda momentelor in care eu ii raspund in doi peri din cauza ca am avut o zi proasta la scoala sau m-am certat cu cineva, ea imi vorbeste mai calm,daca eu o bat la cap cu asa zisele mele probleme, ea evita sa-mi spuna ce o doare,daca acum vreau ceva ea face tot posibilul ca maine acel ceva sa fie al meu...tot ce face se invarte in jurul meu,ca eu sa fiu protejata.Ea ma intreaba daca am dormit destul,daca am mancat ceva,daca ma doare undeva,daca m-am indragostit,daca sunt sigura pe ceea ce fac si eu ca o fraiera ma enervez si ii spun ca ma streseaza cu intrebarile astea stupide...abia acum realizez ca sunt copii care tanjesc dupa stfel de "banalitati",copii ale caror mame abia isi mai amintesc ca au copii.) si ii multumesc mamei ca mi-a dat sansa sa traiesc si eu in lumea asta, sa pot sa ma bucur de ce e frumos, sa zambesc, sa devin un OM MARE...si poate sa iubesc si sa spun pe ce si pe cine iubesc!

                                                               De la mama am invatat
                                                                 Sa muncesc neincetat,

                                                            Sa fiu flacara cea arzatoare

                                                             Care arde si devine mare,

                                               Iar la o puternica suflare,plange,iarta si moare!