...

Iubirea dedicata unui suflet pereche. Cu ea nu te nasti, pe ea o naste inima ta atunci cand primeste aripi catre paradis, pe ea nu o simti in tine de la inceput ca pe o adiere calda ci ca pe un venin care te ucide pe interior putin cate putin, ca pe un spin care iti opreste respiratia, ca pe un tremur care te schimba intr-un "batran tanar". Iubirea e o boala frumoasa cu tot cu schimbarile pe care le aduce in corp si constiinta: somnul nu mai este somn se transforma in vis-realitate, dorinta de a manca s-a transformat intr-o dorinta de a te hrani cu amintiri si vorbe, fata nu mai este crispata ci decorata cu un zambet retardat care capata caracter permanent, privirea nu mai este rigida ci visatoare, orbitele sunt marite, ideile si gandurile au o nota romantica. La inceput adopti o atitudine de negare si impartialitate, dar iubirea asemenea unui vultur pradator in zborul sau de pe un pisc al inconstientei pe un pisc al constientei, schimba starile initiale in dorinta de a poseda si pasiunea de a indragi.
Iubirea e atunci cand simti egalitate intre doua corpuri, cand te comporti ca intr-o stare de mahmureala profunda, dar tot ce poti distinge intr-o lume de molecule cu miscare browniana sunt doi ochi simpli si adanci, un zambet cald si staruitor si doua cuvinte sincere si fierbinti: "TE IUBESC". Iubirea e atunci cand pasesti pe drumuri necunoscute si porti in spatele tau umbre ocrotitoare trimise de cel care te asteapta teafar si nevatamat. Iubirea e atunci cand simti ceva pentru cineva, ceva ce-ti adanceste spiritul tau de fost om trist, ceva ce te mangaie si te face sa zambesti necontenit, atunci acelui ceva nu-i dai un nume spui doar simplu ca iubesti.
Iubesti, iubirea adevarata nu are nevoie de un motiv, iubesti pentru ca asta simti, iubesti pentru ca asta vrei, iubesti pentru ca asta ai visat,sa iubesti si sa fii iubit, iubesti pentru ca adori un chip,o voce, un gest, o gandire, un suflet.Iubesti pentru ca asa te simti implinit, iubesti pentru ca atunci cand ai cerut ti s-a dat, iubesti pentru ca in ciuda greutatilor si piedicilor te-ai intors la ce-ai iubit, iubesti pentru ca atunci cand privesti in jurul tau vezi ca toate vietatile au o pereche, iubesti ca sa nu te simti singur, iubesti pentru ca atunci cand respiri si privesti spre cer realizezi ca tu existi pur si simplu ca sa iubesti.
E greu sa spui ca iubesti, dar mai greu este sa arati asta. Multi cred ca poseda arta de a iubi, multi adora minciunile probabil nu s-au jucat destul in copilarie si acum folosesc sentimentele pe post de masinute cu care calca inimile doritoare de iubire. Acea persoana speciala, demna de putina iubire din partea voastra/noastra trebuie sa detina praful magic ce adoarme luciditatea trista a realitatii, funia invizibila ce leaga suflete si magnetul ce atrage doua firi diferite in acelasi loc.
Iubim iubirea iubitului/iubitei deoarece asemenea unor flori care pentru a inflori frumos si mladios se inalta din pamantul negru catre soarele perfectiunii, si noi oamenii pentru a ne simti pe deplin impliniti si pentru a nu crede ca facem degeaba umbra pamantului pentru a atinge absolutul in fericirea pamanteasca avem nevoie de un soare (in fiecare coltisor al lumii se afla un soare hranitor si cald pentru orice suflet posac si rece) care sa ne transforme tulpina firava a vietii intr-o capodopera a destinului.