Da,mama!

Nu vreau sa accept vidul în iubire, Pentru universul nostru voi produce cea mai mare izbire, Și nu mi-e frica de durere, mi-e frica sa nu o simți tu Ceasurile bat a târziu  însă el tot nu mă aude Il rog,sa vina,poate nu se mai ascunde! Da,am în cap o valiza cu speranțe și  amintiri, Sunt alergica la sare, dar o deschid cu lacrimi Sa nu mă vadă nimeni În dragoste desfigurata. Da, am speranțe ca va fi bine Poate mâine va vrea sa vorbeasca cu mine Poate va hrăni și inima mea Cu o firimitura din atenția sa. Da,mamă,sunt îndrăgostită Pentru ca altfel nu-mi pot explica Şi n-am nevoie de morala ta Nu-mi spune că nu te-ai simțit și tu așa candva! Da,mamă,sunt disperată Vreau atenția lui si-l caut de fiecare dată Şi n-am nevoie de palma ta Nu-mi spune ca n-ai făcut și tu asta candva! Nu absenta ci indiferenta mă omoară Si-incerc sa mi-l alung de pe retina în fiecare seara Și nu mi-e teama ca mă sting,mi-e frica sa nu te stingi tu Îți jur ca nu-i mai verific activitatea virtuala Dar mă simt atât de goala... Îmi schimonesc fata a zâmbet doar când mă vezi tu... Da,tin in pumn un mănunchi de momente, Mi-e frica de sânge, dar mi le infing cu putere în minte Sa nu mă vadă nimeni În dragoste insangerata Mi-am dorit sa-mi scriu iubirea pe cea mai curata foaie M-am lăsat orbita,nu am văzut ca o caut în "gunoaie". Da,sunt vinovata ca îmi place, E suficient un singur cuvânt frumos Sa mă întoarcă cu susul în jos, Sa uit ce-am jurat și ce mi-am promis Nu-mi pasa...O ora cât sta cu mine trăiesc un vis! Da,mama am inima de suferință strânsă De săgeata lui Cupidon am fost impunsa, Și n-am nevoie de isteria ta Nu-mi spune că n-ai fost și tu ca mine candva!